Comparație de costuri între oțelul carbon și oțelul inoxidabil – Ce omit adesea cumpărătorii

Când clienții mă întreabă dacă oțelul carbon sau oțelul inoxidabil este mai ieftin, răspunsul meu este întotdeauna același: «Mai ieftin de cumpărat sau mai ieftin de deținut?» Acestea sunt două întrebări foarte diferite.

După ce am lucrat la proiecte de prelucrare CNC timp de mai mult de două decenii, am văzut echipele de achiziții alegând oțelul carbon pur și simplu pentru că oferta părea atractivă. La șase luni distanță, aceleași piese reveneau pentru reprocesare, reparare a coroziunii sau chiar înlocuire. Pe de altă parte, am văzut și companii care specificau oțel inoxidabil 316 pentru echipamente destinate interiorului, unde oțelul carbon obișnuit ar fi făcut perfect treaba. Ambele decizii au dus la risipă de bani — doar în moduri diferite.

Costul materialului nu spune întreaga poveste

Materialul brut reprezintă doar un articol în oferta de preț.

În piața actuală, oțelul carbon costă în mod obișnuit cu 30–60% mai puțin decât oțelul inoxidabil 304. Această diferență atrage imediat atenția cumpărătorilor. Dar, odată ce piesele ajung la atelierul de prelucrare mecanică, cifrele încep să se schimbe.

Oțelul inoxidabil necesită, în general, viteze de tăiere mai mici, generează mai multă căldură și scurtează durata de viață a plăcuțelor. La un lot de colectoare de precizie pe care l-am produs, schimbarea de la oțelul carbon la oțelul inoxidabil 304 a crescut timpul de prelucrare cu aproximativ 18%. De asemenea, am folosit vizibil mai multe plăcuțe până la finalizarea comenzii. Niciuna dintre aceste cheltuieli nu apărea în oferta inițială pentru material.

Unde oțelul carbon este, de obicei, avantajos

Dacă piesa funcționează în interior, rămâne uscată și poate fi acoperită cu pudră sau zincată, oțelul carbon este greu de întrecut din punct de vedere al costurilor. Cadrele pentru mașini, suporturile, dispozitivele de fixare și structurile sudate sunt exemple tipice.

Pentru aceste aplicații, plata unui preț suplimentar pentru oțelul inoxidabil aduce, de cele mai multe ori, un beneficiu practic redus.

Unde oțelul inoxidabil se justifică singur

Calculul se modifică complet atunci când este implicată coroziunea.

Echipamentele pentru prelucrarea alimentelor, mașinile de exterior, uzinele chimice și mediile marine afectează oțelul carbon obișnuit. În aceste proiecte, evitarea re-pictării, a întreruperilor de întreținere și a pieselor de înlocuire compensează, de obicei, prețul mai mare de achiziție al oțelului inoxidabil.

Un client din industria alimentară a trecut de la o asamblare din oțel carbon vopsit la oțel inoxidabil 304, după apariția repetată a defectelor în stratul de vopsea în zonele supuse spălării intense. Costul inițial al componentei a crescut, dar numărul intervențiilor de întreținere a scăzut dramatic în ciclurile ulterioare de producție. Din punct de vedere operațional, această decizie s-a dovedit a fi cea mai puțin costisitoare.

Recomandarea mea

Când analizez ofertele, rar întreb care material este mai ieftin. Întreb, de obicei, unde va fi utilizată piesa, cât de mult timp se așteaptă să dureze și care ar fi, de fapt, costul unei defecțiuni.

Acolo apare, de obicei, răspunsul corect.

Din experiența mea, companiile care obțin cele mai mici costuri de producție nu sunt cele care cumpără oțelul cel mai ieftin. Ele sunt cele care aleg materialul potrivit pentru aplicația respectivă, în loc să plătească pentru proprietăți de care nu au nevoie — sau să ignore cele de care au nevoie.